Semn Arhiva Arhivă
Archives

Filtru 

  • Șansa cercului. Interludii nietzscheene

    Nihilismul înseamnă, esenţialmente, relativism. „Nu există adevăruri, ci numai interpretări. Însăşi supunerea interpretării presupune relativizare in adjecto, criză produsă în obiect, care duce la sfîşiere ontologică. ...
  • Viața de după delete

    20 de mii de leghe sub pământ casa pe care nu o vezi te aşteaptă femeia fosforescentă din prag pe care nu o recunoşti se stinge ca un bec de o mie de waţi ...
  • De cealaltă parte a biroului

    PERSONAJE: DOMNUL ESCU ŞEFUL PERSONALULUI Scena 1 Biroul Şefului. Domnul Escu bate darabana în masă. ...
  • Jurnal de doliu sau Cartea iubirii

    Journal de deuil de Roland Barthes, lansat de Seuil în februarie curent, a intrat imediat în gura rea a presei, după cum era şi de aşteptat, cînd vine vorba de o lucrare inedită a unui autor de asemenea calibru. Tevatura se pretează mai curînd ...
  • O întrebare a revistei SEMN

    CONSTANTIN CHEIANU Îmi iau îndrăzneala să afirm  că, în ceea ce mă priveşte, e vorba de un dat structural. M-au atras din adolescenţă teatrul şi actoria, am creat „cercuri” teatrale peste tot unde am studiat ori activat – la şcoală,...
  • Golanii dramaturgiei moldave

    Dacă încă nu avem un teatru nou, dacă încă nu montăm autori noi, dacă încă nu izvodim spectacole noi după piese noi, slabe speranţe să avem peste decenii un teatru vechi şi dramaturgi învechiţi (fiecare nou, cu scurgerea timpului dev...
  • Publicul teatral

    Cîndva fiecare teatru din Moscova îşi avea spectatorul său. Cel mai exigent şi mai nemilos era publicul de la Malîi Teatr (Teatrul Mic). La primele reprezentaţii veneau mereu unii şi aceiaşi, pretenţioşi şi autentici, iubitori de artă. Oame...
  • Trei ţepe, un guturai geopolitic şi celelalte

    1. Vărul din Bulzeşti Vărul din Bulzeşti n-a avut de ales.A creat şi el lumea în şapte zile: ca să nu-l scoată din sărite pe Dumnezeu (că ar fi un bicisnic), dar nici pe Shakespeare: doamne brunenu-s la Craiova?! ...
  • Radu Ștefan – întîia și ultima?

    La aproape patruzeci de ani de cînd a fost scrisă și montată pentru prima dată pe scena Luceafărului, piesa Radu Ștefan Întîiul și Ultimul de Aureliu Busuioc (publicată în volum abia în 2000, în antologia bilingvă Patru texte, patru autor...
  • Cenuşăreasa la balul simultaneităţii sau Coana dramaturgia faţă cu teatrul

      Didascalii preliminare: Spaţiul Ceva care aminteşte de un stadion sau un stadion adevărat; o piaţă de burg, amenajată cu un podium (ca un eşafod!) sau chiar în lipsa acestuia; un edificiu construit special, dotat cu scenă, sală cu fotolii c...
  • Pirotehnia marxist-leninistă în „Letopiseţul de la Condriţa”

    Editorial din Semn nr.3/ 2009 După opt ani de dezmăţ politic, în care crimei organizate şi patronate de înalţi funcţionari publici i s-a dat cel mai strălucitor ambalaj legal posibil, bolşevicii moldoveni şi-au încheiat mandatul cu un foc de ...
  • Romanticii sau secerociocanicii

    Editorial din Semn nr.2/ 2009 1. Herostratovici(i) Chiar dacă în 7 aprilie 2009 forţele de ordine au făcut pentru apărarea averii publice doar o movilă de prundiş, sfărîmînd un zid din spatele Preşedinţiei (pentru a scoate ma-şina care, chi...
  • Șapte mii (fragment de roman)

    Părăsi tîrziu cetatea streină. Tre-cuseră mai mulţi ani de cînd lua-se hotărîrea de a-şi face drum spre casă. Aştepta, în adîncul fiinţei, un semn anume, fără a fi conştient de această aşteptare, apoi crezu o vreme că-i scăpase acel ...
  • Starea prozei. Crudul adevăr

    Indiscutabil, avem proză. Avem şi prozatori. Chiar şi în Basarabia. Mai mult, tocmai basarabenii au dat, o vreme, tonul unui anumit tip de literatură epică (ceva în descendenţa beatnicilor) care s-a bucurat de atenţie atît din partea cititorului...
  • Adevărul din ficțiune și ficțiunea din adevăr

    Singur acel Vlad, de-l laşi în pace,/ Gata-i a prăpădi păgînimea... (Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada) schiţă de portret Autenticista (şi studiata, cumva, totuşi) postură de prinţ solitar a lui Marin Mincu, de prinţ neînţeles şi nedrept...
  • Swift. Călătorii în viitor

      Două mituri culte însoţesc această neobişnuit de populară carte a lui Jonathan Swift, un autor asupra căruia timpul nu are nici o putere deja cîteva sute de ani. La fel de invincibile sînt şi prejudecăţile mitologizate care îi urmează ...
  • Tratat cu literatură

    Virginia Woolf scrie în finalul eseului Cum ar trebui cineva să citească o carte: “Totuşi, cine citeşte pentru a ajunge la final, oricît de dorit ar fi acesta? Nu există oare ţeluri pe care le urmăm pentru că sînt bune în sine şi plăceri c...
  • Poezia lui Vasile Gârneţ

    ProlegomeneLicenţiat în jurnalism, Vasile Gârneţ se recalifică practic imediat după absolvire în editor, pentru a se dedica, din 1994, jurnalismului cultural, ca director al revistei Contrafort. Jurnalismul n-a fost însă, pare-se, niciodată o ţ...
  • O fîşie de dragoste

    celei din baie un cal uituc se-nghesuie în casă. Un cal numai copite,numai nări. Ros pe din părţi pînă la coaste-oase-albe.nebărbierit pe ceafă de secole, cu musculiţe aurifere-n priviri,cu o mulţime de gheare de corb rămase înfipte în şir...
  • Poezia: idee, timp, materie şi spaţiu

    „Să scrii un poem înseamnă să încerci o magie măruntă. Instrumentul acestei magii, limbajul, e foarte misterios. Nu ştim nimic despre originea lui. Ştim doar că se ramifică în idiomuri şi că fiecare dintre ele constă într-un nesfîrşit ...