Aici unde fericirea calcă pe vărfuri

şi doar mizeria pe toată talpa

caut o gaură de şarpe

trebuie să fie tîrziu

cu desăvîrşire

ca să ai la îndemînă curaj

cîte porniri eşuate –

ca să-ţi iei tălpăşiţa

şi meteorologul şi senzitivul

şi vrăjitoarea

într-o voce au spus:

uşor la stînga e ceva nebulos

dar sigur.

BOL NECROTIC

în care nimic nu se mişcă

dezolarea singură vorbeşte

iar tristeţea din ochii cîinilor

a ajuns la expresie

viaţa nu mai e cu putinţă:

oare şi morţii au o obîrşie?

ŢI-AM TRIMIS

ţi-am trimis în lumea de-apoi

şi-un trifoi cu patru foi

îngropat fără cruce şi lumînare

te-au găsit? Nu erau ofilite?

ca să dureze – ţine-le în formol

pe cei care vorbesc limba tăcerii

cu sufletul la gură-i ascult

dar asta-i prea mult.

hai, n-o face pe mortul

c-ai să sperii viermii de moarte

şi-i vei avea pe conştiinţă, frate!

X   X   X

am foamea potolită

odată am ţinut în braţe întreg universul

acum doar îl observ

de cînd mă ştiu uit de la mînă pîn’ la gură

dar trupul meu nu uită nimic

sînt pergament mesopotamian

bine tăbăcit

cu capul în nori am trăit

vise pe care nu şi le-ngăduiau nici regine

acum cu cadavrele lor mincinoase

mă hrănesc nu doar eu

X    X    X

contează  călătoria în sine

fără cîrmă în derivă

dinspre frază înspre tăcere

poţi oare să te mai prefaci

că totul merge  strună

dacă-ai scos mîna din pămînt

şi-ai scris pe ţărînă:

N-am învăţat tăcerea!

X   X   X

vorbele goale n-ar avea ecou

mai multe decât ne-a spus tăcerea

care s-a lăsat grea şi de neîndurat

nimeni nu ne poate spune

ceea ce-am perceput într-o clipă

ne-a apropiat ca pe nişte siamezi

dificilă muncă mai e şi tăcerea

cu atât mai mult acum

când bătăile inimii

semnalează flagrantul.