dar despre existenţa ei singur poetul

poate depune mărturie

ori el nu dă socoteală numănui

el a plecat la pescuit

la Oceanul Pacific

călugăr taoist ortodox statornic ocupant

al unei chilii montane cît se poate de austere

în chineza ei timpurie o tînără scria –

de patruzeci de ani mută

îţi vine să plîngi

îţi vine să şi rîzi

Textul care se scrie singur

o înfrîngere a tentaţiei de a te reciti

continuă – face Poema

apoi

dac-ai ieşit învingător trebuie să înfrîngi o altă tentaţie

aceea de a citi orice din oricine

ia o pauză – face Poema

(într-o cameră 6/4 – bibliotecă dormitor sufragerie –

corpul poetului este o prezenţă a cărei existenţă printre

celelalte cuvinte nu pretinde a fi problematizată)

în aceeaşi ordine de idei orice text este o înfrîngere

a unei alte tentaţii

aceea de a scotoci prin dosare cu materiale refolosibile

bloc-notesuri agende caiete sinucigaşe

prin sertarele şi sertăraşele memoriei prin buzunare

continuă – face Poema

apoi

dacă şi de astă dată ai ieşit învingător vei tresări poate

speriat de spaima bucuriei c-ai putea înfrînge suprema

tentaţie

continuă – face Poema

aceea de a da cu tifla în programele artele poetice teoriile

indicaţiile şi planurile din cuţite şi pahară ale tale

ori ale altora

ia o pauză – face Poema

(în geamul de 3/1 se-nghesuie colina cu cei cîţiva

copăcei şi cu cele cîteva petice de pămînt arabil

rîul cu plopii şi cu sălciile etern legănătoare se-nghesuie

în pîcla după-amiezii devenită seară umedă ca obiala

săgetată ades – pe verticală – de păsări mici şi agitate

lopătată arar – pe orizontală – de păsări mari şi late)

e de presupus de-acum că vei ieşi învingător

şi de astă dată

atunci ia primele cuvinte care-ţi trec prin cap

continuă – face Poema

repetă-le combină-le transcrie-le transformă-le în ogari

sîngeroşi alergînd înnebuniţi după propriile lor umbre

imaculata coală fi-va teatrul unui alb măcel

ţipăt roşu sînge alb

continuă – face poema

imaculata coală fi-va teatrul unei vînători antologice

la sfîrşit singur textul care se scrie singur are privilegiul

de-a privi totul de la înălţimea Poetului

destul – face poema – ia o pauză

Poema şi Poetul

de care atîrnă textul acesta

ar fi şi promis de aceea oricît orice oricui Poetul

care s-a cuibărit în sine şi tace

numai să fie lăsat în pace

cică i-ar fi fost refuzată mai întîi o masă la cel mai select

restaurant din zonă

apoi i-ar fi fost refuzat un revelion la cabana

meteorologică sau la hanul de la răspîntii

ba chiar un dascăl evreu dispus să lămurească

o dată pentru totdeauna

conceptul de libertate

un somn – în sfîrşit –

gata garnisit cu hipercolorate vise

la urmă – se spune – i-ar fi fost refuzată pînă şi ideea

unui roman din care s-ar fi putut trage un film de

milioane rostindu-se cu dispreţ suveran cuvîntul mizilic

se mai spune că unii ar fi găsit cu cale să-l apostrofeze –

cum adică

în vreme ce lumea luptă pentru pace şi discută aprins

despre ultima invenţie în materie de bombe

el umblă după potcoave de cai morţi

dar nimeni nu pricepea că obsesia Poemei îl obosea

într-atît încît cu orice preţ voia să scape

alţii şi-ar fi chiar permis să îi rîdă-n faţă

să facă buzele grimase şi giumbuşlucuri pe la spate

să-i strige că-i lipsit de inimă egoist fără pic de

discernămînt şi altele de acest fel

ba unul – cel mai cinic – i-ar fi spus parşiv ipocrit

mi-e indiferent

moarte

P.S. Aplecat peste o însemnare datată 1981, 20 ianuarie:

Azi, în crîngul cu brazi din vecinătatea văii cu greieri a

fost găsit un tînăr necunoscut; singurul act pe care-l poseda era o hîrtie mototolită, ciorna unui text poetic, după toate aparenţele, Poetul nostru tace şi bea, bea şi tace...

 

Poetul faţă în faţă cu sine însuşi

poate fi comparată cu propria singurătate

dar – ce ştii tu despre munte

şi – ce ştii tu despre singurătate

deci nebunaticele fete de altădată

azi umplu biblioteca judeţeană cu fum

cu abureli şi cu mirabila lor conversaţie

dar – ce ştii tu despre fete

şi – ce ştii tu despre arta conversaţiei

aşadar ofensiva lirică a bulbucilor de munte

s-a soldat cu cîştigarea marelui premiu

care constă dintr-un dispozitiv inutilizabil

festivitatea va avea loc în aula Casei Ploii

şi în prezenţa unui trimis al Poemei însăşi

dar – ce ştii tu despre bulbucii de munte

şi – ce ştii tu despre Poema

prin urmare dacă norii joşi s-ar fi mişcat

cu o sprinteneală tipic olteană

atunci aş fi bănuit şi eu drumurile Europei

Asiei Australiei şi ale celor trei Americi

dar – ce ştii tu despre nori

şi – ce ştii tu despre olteni

carevasăzică ziua e pe sfîrşite

muntele la locul lui

biblioteca închisă

festivitatea încheiată

singurătatea împărţită

drumurile pustii

frunzişul verde pisica pe acoperiş

duhul regretatului Ippolit Ippolitîci conchide –

Pînă acum n-ai fost însurat şi ai fost singur.

 

Poemul uitat

îl visase în noapte Poetul bietul

cum însă nu s-a sculat

convins fiind că-şi va aminti cu uşurinţă visul la trezire

ca să-l transcrie măcar în nodurile sale

cum i s-a mai întîmplat

l-a uitat cu desăvîrşire

poemul acesta e un poem uitat

n-avea cum şti nimenea că un alt vis îl va împinge pe

primul ca pe un batiscaf recuperat cu ajutorul unui pîlc

de delfini

la suprafaţa memoriei

se făcea că-i fusese hărăzit să rescrie Paralipomena –

adaugă omite rectifică scoate modifică relieful

redistribuie accentele unor referate onirice cît se poate

de exact întocmite într-o primă fază –

ei bine cronicarul acesta superexpert a şters din anale

imaginea Poetului

bietul de el s-a trezit gomat din cîteva trăsături

de condei

poemul acesta e un poem uitat

iar poetul gomat nu face nici cît o ceapă degerată

dacă Bazil al IV-lea ar fi apărut la timp

bineînţeles că lucrurile ar fi luat o cu totul altă turnură

dar aşa va trebui să suportăm viziunea scatologică a

neocinicului –

şiruri nesfîrşite de maţe de miel

umplute cu carne de porc

leagă pămîntul de cer

în sublime acorduri de pîrţuri –

ca atare degeaba zbiară unii alţii la prietenul nostru

tot mai palid mai ridat şi mai uituc

să se trezească odată şi să foreze

randamentul său nu e mai bun decît al unui motor

în trei timpi

un motor gripat

poemul acesta e un poem uitat