Editorial din Semn nr.2/ 2009

1. Herostratovici(i)

Chiar dacă în 7 aprilie 2009 forţele de ordine au făcut pentru apărarea averii publice doar o movilă de prundiş, sfărîmînd un zid din spatele Preşedinţiei (pentru a scoate ma-şina care, chipurile, nu mai vroia nici în ruptul volanului să iasă cuminte pe poarta pe care intrase... sau pentru ca să nu piardă timpul, căutînd pietre prin împrejurimi, omulenii ăia îndrumaţi de generalul Ţurcanu unde să arboreze steagu-rile?), iar a doua zi, după suspecta debandadă, preţioasele hîrtii ale statului moldovenesc postmodern erau ridicate din curte cu... lopata (ca pentru a fi transportate la arhivă?), între nespus de multe alte nedumeriri, una stă ţeapănă.

Impresia mea, de telespectator, este că cele două clădiri, cu tot efortul exterior al actorilor antrenaţi în acţiune, au ars cu un fel de le-hamite regizată, ca şi cum grija cea mare a incendiatorilor (Auzi?! Înfăşuraţi în tricoloruri! De ce nu şi cu efigia lui Horia Sima tatuată în frunte???) nu era aceea de a sfîrşi dintr-odată treaba lor fumegoasă (pentru care, zice-se, li s-ar fi plătit gras, spun oficialii cu pamblicuţă roşie şi piezişă la şepcuţă), adică de a o rupe violent cu trecutul comunist, ci să creeze/ acumu-leze cît mai multe mizanscene aberante pentru documentarul lui Kostik Starîş Ataka na Moldovu (Atac asupra Moldovei).

„Document” de speriat nostalgicii după „vremurile de aur” ale racketului instituţionalizat de ciracii buldogilor secerociocanici, filmuleţul lui Starîş (care borfăie „materialele an-chetei” cu dezinvoltura unui mahăr mediatic, împărţind verdicte asemeni unui procuror stalinist) este cel mai scump vi-deoclip electoral turnat în întregime cu materialul destinata-rului: electoratul însuşi. Asta da afacere! Să-ţi pice pleaşca unei reparaţii de 700 milioane de euro cînd alţii nu mai sapă nici bordeie! Să reuşeşti să pui în cîrca opoziţiei înseşi efectele unei dictaturi de 8 ani! Să-ţi tragi şi un videoclip electoral de să se minuneze şi Robert Mugabe! Să-ţi meargă treburile stru-nă în vremuri de criză şi pentru americani! Să scapi fără pic de isterie de intelighenţii ăştia ca Lupu! Ba să vrei să cîştigi şi alegerile cu o majoritate absolută în condiţii de dubioasă constituţionalitate (vezi, de exemplu – bun exemplu! – cazul cu-mulării tuturor mandatelor posibile şi imposibile)! Tupeu bolşevic! Hotărît să sugrume în faşă orice menişeveală menişevicioasă! Păzea!

2. Bumerangul guzgănatic

Un micuţ chişinăuian a fost muşcat, zilele acestea, de un guzgan. Faptul este cutremurător. Inclusiv cînd te gîndeşti la condiţia bieţilor părinţi, care n-au reuşit să-i asigure copilului protecţia cuvenită, dar şi cînd conştientizezi că în ţara tutu-ror binefacerilor comuniste nu-şi îndeplinesc obligaţiile nici echipele de deratizare. N-au otravă? Păi cum aşa, cînd TVM-ul numai otravă-otravă emite?! Cu ce se ocupă atunci gosplan-ul lui Dodon? Era și de aşteptat: cu afacerile... Partidului-Tată! Dar... în cadrul unei conferinţe de presă, cam tulburat, probabil, de succesele mi-nistrului Papuc pe calea distrugerii traficului de stupefiante în ajun de alegeri, poate şi de cele ale procurorului Gorbulea în intrumentarea unui nou set de dosare la adresa nesuferiţilor opozanţi politici şi econo-mici ai regimului, Vladimir Voronin a plasat imediat cazul guzganului omnivor în ograda... primăriei capitalei. Mai mult, primarul Dorin Chirtoacă fu găsit vinovat. Faptul că ar putea fi luate la întrebări serviciile specializate sau pretura respectivă nici nu se ia în discuţie. Preşedintele ştie ce voro...veşte, pentru că de spus spune, cel mai ades, bazaconii. De această dată, pentru a distra ziariştii moldoveni (dispuşi să rîdă şi cînd le arăţi dicţionarul ortografic), dar şi pentru a se pune în valoare ca cetăţean cu un IQ leninoidal, el începu să fabuleze la asemenea cote de intensitate reflexivă, încît propuse trage-rea de şliţ a primarului şi punerea la păstrare în slipii acestuia a buclucaşului rozător.(!) Ca să ştie el, carevasăzică, altă dată. Propunerea, de, ca de preşedinte comunist. Nu propovădui-seră strămoşii săi ideologici mîntuirea sexuală a omenirii progresiste?!

Cu tot rîsu-plînsul gigacalostrissimei replici, cîţiva igreci continuă să-şi facă de cap: cine va prinde guzganul? şi, desigur, cine se va învrednici – pardon! – de onoarea de a... trage şliţul cu pricina? Nu cumva vor fi iarăşi chemaţi la apel contracandidaţii gata bătuţi ai dnei Greceanîi? Nu mai puţin semnificativă este şi întrebarea ce se întîmplă dacă, de pildă, guzganul îl muşcă şi pe cel care-l prinde? Sau, şi mai rău, acesta, urmăritorul (cine-ar fi, totuşi, vreun vicepreşedinte, vreun ministru) îl muşcă pe... guzgan. Nu ne trezim cu un nou do-sar, la CEDO, din partea organizaţiilor care protejează animalele?!

O deducţie: dacă guzganii sînt obiectul de cercetare (şi victimizare) al Serviciului epidemiologic, subordonat Mini-sterului Sănătăţii comuniste, iar acesta reprezintă o subdiviziune a Guvernului condus de Zinaida Greceanîi, care, la rîndul ei, este condusă printre gropile din buget de arătătorul Preşedintelui în exerciţiu neconstituţional, guzganul cu pricina şi-ar putea descoperi un centru de... plasament mai... logic decît cel indicat de Vladimir Voronin.

3. Dor de fluturaşi

Scriu aceste rînduri la sfîrşitul primei săptămîni a lui iulie şi pînă în această clipă nici un partid nu mi-a strecurat încă, în cutia poştală, vreun material electoral. Deşi, se spune, „campania e în toi.” În toiul somnolenţei estivale, se vede. Pen-tru liderii respectivelor partide, lucrurile vor fi fiind clare. Elec-toratul a constatat în 7 aprilie cine şi ce reprezintă; a schiţat, pro-babil, şi datele de fond ale programului de guvernare; şi-o fi făcut vreo idee (că nu-i prost, să n-aibă chiar nici una!) şi de-spre politica fiscală, despre relaţiile externe şi viitorul nostru în genere. E clar că e clar. Mai rămîne un fleac de ghicitoare: cine cîştigă alegerile, romanticii sau secerociocanicii?